Definiția cu ID-ul 961505:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFÍX, sufixe, s. n. Îmbinare de sunete (uneori un singur sunet) care se atașează la sfîrșitul unei rădăcini, pentru a se forma cuvinte noi, sensuri noi sau valori gramaticale noi. Limba romînă posedă un sistem de sufixe bine închegat și bogat, capabil să exprime clar un mare număr de nuanțe. GRAM. ROM. I 36. De la un cuvînt romînesc, putem forma, cu ajutorul prefixelor și sufixelor, un număr de derivate romînești. GRAUR, F. L. 115. Formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor poartă numele de derivare. IORDAN, L. R. 273. ◊ Sufix colectiv v. colectiv2 (3). Sufix diminutival v. diminutival. Sufix augmentativ v. augmentativ. Sufix moțional v. moțional.