SUFIT, sufituri, s. n. 1. Ornament din var și nisip, care se face mai ales la tavane; tavan ornamentat. Acuma sufiturile, din var și nisip, tot el le face. SADOVEANU, O. V 493. 2. (Regional) Parte a podului unei case, făcută pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. Cele mai multe case însă au poduri vergelate și cu sufituri. PAMFILE, I. C. 444.