SUDURĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; rezultatul acestei operații; locul îmbinării a două sau mai multor piese prin sudare. ◊ Sudură autogenă v. autogenă. Bec de sudură v. bec². Pistol de sudură v. pistol. 2. Fig. Îmbinare, închegare, legătură. Se pune problema unei noi interpretări actoricești care... să realizeze o sudură puternică între comportarea scenico-dramatică și interpretarea muzicală. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 176, 6/2.