8 definiții pentru suduitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUDUITÚRĂ, suduituri, s. f. (Pop.) Înjurătură, ocară. [Pr.: -du-i-] – Sudui + suf. -tură.

SUDUITÚRĂ, suduituri, s. f. (Pop.) Înjurătură, ocară. [Pr.: -du-i-] – Sudui + suf. -tură.

SUDUITÚRĂ, suduituri, s. f. Acțiunea de a sudui; sudalmă, înjurătură. Cum intră în cazărmi, îi luăm cu suduitura. CAMILAR, N. I 159.

suduitúră f., pl. ĭ. Est. Înjurătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suduitúră (pop.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. suduitúrii; pl. suduitúri

suduitúră s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. suduitúrii; pl. suduitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUDUITÚRĂ s. v. afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

suduitu s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. ÎNJURĂTURĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.

Intrare: suduitură
suduitură substantiv feminin
  • silabație: -du-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suduitu
  • suduitura
plural
  • suduituri
  • suduiturile
genitiv-dativ singular
  • suduituri
  • suduiturii
plural
  • suduituri
  • suduiturilor
vocativ singular
plural