sudă sf vz sodă

SUDÁ, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ Refl. Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ Refl. (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder.

sud² [At: AMFILOHIE, G. 216 / V: (înv) sid, siud sns / E: it sud, fr sud cf ger Süden] 1 sns Punctul cardinal opus nordului, îndreptat în direcția în care se află soarele la amiază în emisfera nordică Si: miazăzi (1), (îvp) miază, (înv) austru (2), meriziu, (reg) prânz. 2-3 sns, a (Pex) (Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc.) așezată spre acest punct cardinal. 4 sns (Pex) Ținut sudic. 5 sns (Îla) De ~ Sudic (1). 6 sns (Pex) Lumea, popoarele din țările sau din ținuturile situate în (sau spre) acest punct cardinal.

sud¹ sn [At: (a. 1712) BUL. COM. IST. III, 92 / Pl: ~uri / E: scr sud] 1 (Înv) Județ. 2 (Îrg) Judecată. 3 (Reg) Judecătorie. 4 (Ban) Tribunal.

suda [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~dez / E: fr souder] 1-2 vtrp (Șfg) (C.i. piese din metal, din ceramică, din material sintetic etc.) A îmbina în anumite condiții de temperatură și de presiune, realizând astfel o legătură atomică Si: a aglutina (1-2), a alipi (3-4), a lipi, a reuni, a uni. 3-4 vtr (Fig) A (se) stabili relații de prietenie, de dragoste, de stimă etc. 5-6 vtr (Fig) A (se) apropia din punct de vedere al ideilor, al sentimentelor Si: a (se) închega, a (se) lega, a (se) uni. 7 vr (D. oase, ligamente etc.) A se lipi la loc (după ce au fost fracturate, tăiate etc.) Si: a (se) prinde. 8 vr (D. particulele unui cuvânt) A se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. 9 vr (D. cuvinte) A forma unități frazeologice Si: a se aglutina (3), a se lipi, a se reuni, a se uni.

SUDÁ, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder.

SUDÁ, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două obiecte metalice (cu sau fără ajutorul unui metal străin) realizînd între ele (în anumite condiții de temperatură și de presiune) o legătură atomică. Roata trebuia sudată în noaptea asta. DUMITRIU, V. L. 140. ◊ Fig. Crearea Regiunii Autonome Maghiare a sudat și mai puternic frăția oamenilor muncii romîni și maghiari. GHEORGHIU-DEJ, R. 36. ◊ Refl. pas. Cunoștințele lor nu trebuie să se rezume la pură teorie, ci trebuie să se lege, să se sudeze de munca practică. SAHIA, U.R.S.S. 132. ♦ Refl. (Med.; despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lega, a se îmbina (după ce fuseseră tăiate, rupte, luxate etc.). ♦ Refl. (Lingv.; despre elemente distincte ale vorbirii) A se alipi unul de altul, unindu-se și formînd un singur cuvînt. V. aglutina. Articolul enclitic se sudează cu substantivul.

SUDÁ vb. I. tr. A îmbina (realizând o legătură atomică) două piese de metal astfel încât să adere perfect una la cealaltă. ♦ refl. (Despre oase, ligamente) A se uni, a se lega. ♦ refl. (Despre elemente de vorbire) A se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. [< fr. souder].

SUDÁ vb. I. tr. a îmbina două piese de metal prin sudare. II. refl. 1. (despre oase, ligamente) a se uni, a se lega, a se lipi. 2. (despre elemente de vorbire) a se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. (< fr. souder)

A SUDÁ ~éz tranz. 1) (piese metalice) A îmbina prin topire sau prin presare în stare de incandescentă; a lipi. 2) A face să se sudeze. /<fr. souder

A SE SUDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre oase, ligamente etc.) A-și recăpăta integritatea prin concreștere. 2) (despre elemente ale vorbirii) A se uni, formând un singur cuvânt. /<fr. souder

4) sud, a -á v. intr. (lat. sudare. V. sud 1 și asud 2). Meh. Asud, vorbind de părețĭ: beciŭ sudă.

*sudéz v. tr. (fr. souder, d. lat. solidare, a consolida). Forostesc, lipesc doŭă bucățĭ de metal. Lipesc vindecînd un os frînt. V. pripoĭesc.

sudá (a ~) vb., ind. prez. 3 sudeáză

sudá vb., ind. prez. 1 sg. sudéz, 3 sg. și pl. sudeáză

SUDÁ vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele fracturate s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.)

SUDA vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.)

sudá (-déz, -át), vb. – A lipi. Fr. souder. – Der. sudor, s. m., din fr. soudeur; sudură, s. f., din fr. soudure.