SUCCESIUNE, succesiuni, s. f. 1. Șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succed unele după altele. V-ați temut de viitor ca femeile de șoareci. Acum toată viața vă e o succesiune de regrete. C. PETRESCU, Î. II 219. Vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte... îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă. REBREANU, R. I 241. ♦ Succedare (într-o demnitate). Succesiune la tron. ▭ Cu deosebire mîniat și neostenit în campania electorală, care ținu o lună, a fost generalul Averescu, deoarece lui i se făgăduise succesiunea. PAS, Z. IV 158. 2. (Jur.) Moștenire. Drepturi de succesiune. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea moștenirii. ♦ Averea care constituie o moștenire.