SUCCESIBIL, -Ă, succesibili, -e, adj. (În sintagma) Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moștenire. – Din fr. successible.

succesibil, ~ă a [At: XENOPOL, I. R. V, 50 / Pl: ~i, ~e / E: fr successible] 1 (Jur) Care are drept la succesiune (8). 2 (Jur) Care poate succeda în mod legal. 3 (Îs) Grad ~ Grad de rudenie care dă dreptul la succesiune.

SUCCESIBIL, succesibile, adj. (În sintagma) Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moștenire. – Din fr. successible.

SUCCESIBIL, -Ă, succesibili, -e, adj. (Jur.; în expr.) Grad succesibil = grad de rudenie care dă dreptul la succesiune, la moștenire. Defunctul nu are rude în grad succesibil.

SUCCESIBIL adj.n. Grad succesibil = grad de rudenie care dă drept la moștenire. [Cf. fr. successible, lat. succedere – a moșteni].

SUCCESIBIL, -Ă adj. (despre un grad de rudenie) care dă drept la moștenire. (< fr. successible)

SUCCESIBIL ~ă (~i, ~e): Grad ~ grad de rudenie ce dă drept unei persoane la moștenire. /<fr. successible

*succesíbll, -ă adj. (lat. succédere, successum, a succede; fr. -ible). Jur. Care poate (are drept) să succeadă la moștenire: rudă succesibilă. Care dă drept la succesiune: rudă în grad succesibil.

!succesibil adj. m., s. m., pl. succesibili; adj. f., s. f. succesibilă, pl. succesibile

succesibil adj. m., pl. succesibili; f. succesibilă, pl. succesibile

succesibil adj. m., pl. succesibili; f. sg. succesibilă, pl. succesibile