Definiția cu ID-ul 960912:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBȚIRATIC, -Ă, subțiratici, -e, adj. 1. Subțire (I 1.). Luna în creștere călătorește subțiratică, de-a lungul pridvoarelor de abanos. GALACTION, O. I 218. În crini e beția cea rară: Sînt albi, delicați, subțiratici. MACEDONSKI, O. I 181. Trei stînjeni cvadrați de grădină englezească cu vreo șese salcîmi slabi și subțiratici ce nu sînt buni nici de foc, nici de umbră; atîta tot. NEGRUZZI, S. I 71. ♦ (Despre oameni) Zvelt, slab. Crîșmarul, om cărunt, negricios și subțiratic; nu părea posac și avea ochi ager. SADOVEANU, B. 165. Era un bărbat subțiratic, înalt, cu o mustață mică, mătăsoasă. CAMIL PETRESCU, O. I 110. ◊ (Substantivat) L-am cunoscut. Un subțiratic chel, spîn și cu ochelari. SADOVEANU, A. L. 170. 2. (Despre glas, voce) Subțire (I 5). Măria-ta, se ridică un glas subțiratic, tîrgu-i plin de oaspeți. SADOVEANU, Z. C. 334. – Variantă: supțiratic, -ă (CREANGĂ, P. 200) adj.