subînțeles¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / V. (înv) subtî~ / Pl: ~uri / E: subînțelege] 1 Ceea ce se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. în mod indirect dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Înțeles ascuns, neexprimat, care se deduce de la sine. 3 (Pex) Aluzie (1). 4 (Îlav) Cu ~ Semnificativ (1). 5 (Îal) Cu anumite aluzii. 6 (Îal) Pe ocolite.