subînțelegere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) subtî~ / Pl: ~ri / E: subînțelege] 1 Lăsare să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Considerare (redare etc.) a unui sens ca de la sine înțeles 3 (Grm) Renunțare la unele elemente enunțate cu puțin înainte în cursul comunicării, spre a evita repetiția.