substrat sn [At: BARIȚIU, P. A. II, 31 / V: (înv) sus~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr substrat, lat substratum] 1 Realitate, fenomen peste care s-a suprapus o altă realitate, un alt fenomen. 2 Element fundamental, de bază. 3 (Lin) Limbă a unei populații băștinașe înlocuite de altă limbă în urma unei cuceriri, a unei colonizări, a unei migrațiuni și din care, ca efect al bilingvismului, unele elemente persistă în limba cuceritorilor. 4 (Flz) Baza materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect. 5 (Flz) Baza materială a unității, a omogenității diferitelor obiecte. 6 Partea dinăuntru, de dedesubt a unui lucru. 7 Strat¹ peste care s-a depus alt strat. 8 (Fig) Partea tăinuită a unei acțiuni, a unei întâmplări etc. 9 (Fig) Dedesubtul unei acțiuni, al unui fapt etc. 10 Substanță chimică ce poate fi modificată sub acțiunea unui ferment.