substituție sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr substitution, lat substitutio, -onis] 1 Substituire (1) Vz înlocuire. 2-3 (Spc) (Metodă de rezolvare a unor expresii matematice care constă în) înlocuirea unui element dintr-o expresie cu un alt element de aceeași valoare, dar exprimată diferit. 4 (Jur; spc) Dispoziție cuprinsă într-o donație sau într-un testament prin care se desemnează persoana care urmează să primească liberalitatea în cazul absenței, incapacității sau al decesului beneficiarului. 5 (Spc) Reacție chimică prin care un atom sau un radical dintr-un produs organic este înlocuit de alt atom sau de alt radical. 6 (Spc) Înlocuire a unor cuvinte, a unor segmente, a unor sunete etc. prin altele, folosită în lingvistică ca metodă de analiză pentru stabilirea unor fapte de limbă sau pentru realizarea unor efecte stilistice.