SUBSOL, subsoluri, s. n. 1. Partea de pămînt de sub suprafața solului. ♦ Ansamblul formațiilor geologice așezate sub straturile superioare ale pămîntului. Petrolul, cărbunele, gazul metan, metalele și alte bogății ale subsolului constituie o bază sigură pentru dezvoltarea industriei socialiste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. ◊ Fig.. Bogăția limbii populare și a spiritului popular au rămas un subsol neexploatat. IBRĂILEANU, SP. CR. 20. 2. Totalitatea încăperilor dintr-o clădire, situate sub nivelul solului. Coborîm în subsolul Palatului de iarnă, semnăm într-un registru, ni se deschid uși groase și înalte de fier. STANCU, U.R.S.S. 121. Dintr-un subsol răsună o melodie monotonă. C. PETRESCU, S. 194. 3. Loc în partea de jos a paginilor unei cărți, rezervat notelor explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, despărțită de restul paginii printr-o linie orizontală, unde se publică, de obicei pe toată lărgimea foii, recenzii, articole cu subiect literar sau științific etc. Am reușit a umple un întreg subsol de gazetă într-un timp record și cu un minimum de efort. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/6.