9 definiții pentru subsecvent subsecuent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. Care urmează după ceva; p. ext. care rezultă din ceva. – Din fr. subséquent, lat. subsequens, -ntis.

subsecvent, ~ă a [At: CONTA, O. F. 75 / V: (înv) ~cuent / Pl: ~nți, ~e / E: lat subsequens, -ntis, fr subséquent] 1 Care urmează, care vine după ceva într-o succesiune de timp sau de spațiu Si: următor. 2 (Pex) Care decurge, care rezultă din ceva. 3 Care se află pe planul al doilea. 4 (Pex) Subordonat (6). 5 (Ggf; d. văi) Care se dezvoltă paralel cu direcția straturilor și perpendicular pe înclinarea lor.

SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. (Rar) Care urmează după ceva; p. ext. care rezultă din ceva. – Din fr. subséquent, lat. subsequens, -ntis.

SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. (Rar) Care urmează după ceva; p. ext. care rezultă din ceva.

SUBSECVÉNT, -Ă adj. (Rar) Care urmează, care vine după (ceva); (p. ext.) care decurge din... [< fr. subséquent, cf. lat. subsequens].

SUBSECVÉNT, -Ă adj. 1. care urmează, care vine după...; (p. ext.) care decurge din... 2. (despre un curs de apă, o depresiune) dezvoltat la piciorul unui relief monoclinal, perpendicular pe direcția de înclinare a straturilor. (< fr. subséquent, lat. subsequens)

subsecuent, ~ă a vz subsecvent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subsecvént adj. m., pl. subsecvénți; f. subsecvéntă, pl. subsecvénte

subsecvént adj. m., pl. subsecvénți; f. sg. subsecvéntă, pl. subsecvénte

Intrare: subsecvent
subsecvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subsecvent
  • subsecventul
  • subsecventu‑
  • subsecventă
  • subsecventa
plural
  • subsecvenți
  • subsecvenții
  • subsecvente
  • subsecventele
genitiv-dativ singular
  • subsecvent
  • subsecventului
  • subsecvente
  • subsecventei
plural
  • subsecvenți
  • subsecvenților
  • subsecvente
  • subsecventelor
vocativ singular
plural
subsecuent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

subsecvent subsecuent

  • 1. Care urmează după ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Care rezultă din ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (Despre un curs de apă, o depresiune) Dezvoltat la piciorul unui relief monoclinal, perpendicular pe direcția de înclinare a straturilor.
    surse: MDN '00

etimologie: