subrogație sf [At: HAMANGIU, C. C. 264 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat subrogatio, fr subrogation] 1 Operație juridică prin care o persoană substituie pe alta în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 Operație juridică prin care unui bun i se transmit calitățile juridice ale bunului pe care îl înlocuiește în cadrul unui patrimoniu sau al altei universalități juridice Si: subrogare (2).