9 definiții pentru subroga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului.Refl. Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal.

SUBROGÁ vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subróg. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].

SUBROGÁ vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)

A SUBROGÁ subróg tranz. jur. (persoane) A înlocui în vederea îndeplinirii unor funcții sau exercitării unor drepturi. [Sil. sub-ro-] /<fr. subroger, lat. subrogare

subrogà v. Jur. a se substitui: să nu se subroge în drepturile creditorului.

*subróg, a -á v. tr. (lat. súb-rogo, -rogáre.Subrogă și subroagă, să subroge și să subroage. V. rog). Jur. Substitui, pun în loc: să nu se subroge în drepturile creditoruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!subrogá (a ~) (su-bro-/sub-ro-) vb., ind. prez. 3 subrógă

subrogá vb., ind. prez. 1 sg. subróg, 3 sg. și pl. subrógă

Intrare: subroga
verb (VT82)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subroga
  • subrogare
  • subrogat
  • subrogatu‑
  • subrogând
  • subrogându‑
singular plural
  • subro
  • subrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subrog
(să)
  • subrog
  • subrogam
  • subrogai
  • subrogasem
a II-a (tu)
  • subrogi
(să)
  • subrogi
  • subrogai
  • subrogași
  • subrogaseși
a III-a (el, ea)
  • subro
(să)
  • subroge
  • subroga
  • subrogă
  • subrogase
plural I (noi)
  • subrogăm
(să)
  • subrogăm
  • subrogam
  • subrogarăm
  • subrogaserăm
  • subrogasem
a II-a (voi)
  • subrogați
(să)
  • subrogați
  • subrogați
  • subrogarăți
  • subrogaserăți
  • subrogaseți
a III-a (ei, ele)
  • subro
(să)
  • subroge
  • subrogau
  • subroga
  • subrogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)