subordonare sf [At: NEGULICI / V: (asr) ~din~ / Pl: ~nări / E: subordona] 1 Plasare sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Si: dependență (2), supunere, (înv) subordinație (1) Vz aservire, atârnare. 2 Supunere față de cineva sau de ceva Si: dependență (3) Vz aservire, atârnare. 3 (Grm; spc) Raport sintactic între două elemente lingvistice (propoziții, construcții, cuvinte) în care unul dintre elemente determină din punct de vedere gramatical pe celălalt Si: (înv) subordinație (2). 4 Acordare sau căpătare a unei importanțe secundare în raport cu altceva Si: (înv) subordinație (3) Vz supune. 5 Trecere pe planul al doilea (în raport cu altceva) Vz supune. 6 Includere (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă (sau în altă sferă) Si: subsumare (1). 7 Armonizare sau acomodare cu mediul înconjurător. 8 Încadrare (în anumite legi, într-o anumită disciplină, într-un anumit proces etc.) Si: subsumare (2).