SUBLIMITATE, sublimități, s. f. (Rar) Însușirea de a fi sublim; perfecțiune, desăvîrșire. Imaginile lui O. Carp și Eminescu sînt de o sublimitate romantică, a lui Coșbuc de o frumusețe plastică, adevărat clasică. GHEREA, ST. CR. III 371. Toată furia lui provine din păcatul ce am făcut la Academie, de a nu cunoaște sublimitatea poemului său. ALECSANDRI, S. 12.