Definiția cu ID-ul 960571:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBÍT, -Ă, subiți, -te, adj. Venit pe neașteptate, brusc; neprevăzut, neașteptat. În umbră, babele se mișcară foșnind ca de un vînt subit. DUMITRIU, B. F. 122. Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă și subită... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean. GALACTION, O. I 347. Domnul Coste se întoarse spre Radu Comșa, întrebîndu-l cu o subită îngrijorare. C. PETRESCU, Î. II 169. ◊ (Adverbial) Apariția bătrînului Miron Juga în cerdac stinse subit toate glasurile. REBREANU, R. II 191. A plecat capul blond pe marginea mesei, ca să-și înmormînteze un surîs ce-i înflori subit în colțul gurii. I. BOTEZ, ȘC. 113. Subit, sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Răsare pe pînză la fel De-ai crede că e reflectată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 33.