subiect sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~bje~, ~bjet, sujet, (îvr) ~biept / Pl: ~e, (înv) ~uri, (rar) ~ecți sm / E: lat subiectum, sujet < fr sujet] 1 Obiect care intră în sfera preocupărilor, cercetărilor unui domeniu sau ale unei persoane, ale unei instituții etc. 2 Obiect principal al preocupărilor unui domeniu sau ale unei persoane, unei instituții etc. 3 Obiect care aparține unui domeniu sau care constituie specialitatea unei persoane, profilul unei instituții etc. Si: chestiune (5), lucru, problemă, temă¹, (rar) pricină, (înv) madea, materie. 4 (Spc) Totalitatea evenimentelor care alcătuiesc conținutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc. Si: acțiune (7), afabulație (1), fabulație (2), intrigă, (liv) tramă², (rar) fabulă (1). 5 (Pex) Aspect al realității care se reflectă într-o operă literară, cinematografică etc. Si: temă¹. 6 (Rar; pex) Motiv. 7 (Rar; pex) Personaj. 8 (Pan) Acțiune, eveniment, motiv etc. reprezentat sau evocat într-o operă plastică. 9 (Muz; pan) Temă¹ sau motiv principal, în special în muzica contrapunctică. 10 (Pex) Ceea ce constituie obiectul unei discuții, al unei conversații, al unei cugetări, al unor sentimente etc. Si: (înv) prochimen, (îvr) materie, (asr; pex) motiv. 11-12 (Îljv) La ~ (Care este) fără divagații inutile, la obiect. 13 (Îlpp; înv) Pe ~ul Pe seama... 14 Temă¹ a unei lucrări scrise date elevilor. 15 Întrebare, problemă etc. la o probă orală de examen (școlar). 16 (În științele d. om) Persoană supusă unei cercetări, unei anchete, unui experiment etc. Si: (pgn) persoană (1). 17 (Lin; șîs ~ vorbitor; rar, ~ grăitor) Informator (într-o anchetă dialectală). 18 (Grm; șîs ~ gramatical) Partea principală de propoziție care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal, cine suferă acțiunea când predicatul este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ. 19 (Log; șîs ~ logic) Termen al judecății de predicație reprezentând noțiunea despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicatul logic. 20 (Flz; îoc obiect) Eul dotat cu simțuri, cu conștiință și cu voință. 21 (Jur; șîs ~ de drepturi) Persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi (și obligații). 22 (Fin; îs) ~ impozabil Persoană fizică sau juridică obligată, prin lege, să plătească impozit Si: contribuabil, (pop) birnic (3), (înv) dajnic (3), dăjdiar (2), liude, mode¹. 23 (Frî) Altoi¹ (5). 24 (Înv) Calfă. 25 (Înv) Motiv.