subcontrarietate s [At: MAIORESCU, L. 59 / P: ~ri-e~ / Pl: ~tăți / E: sub¹- + contrarietate] (Log) Raport între judecata particular-afirmativă și judecata particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate în același timp și sub același raport.