SUBARENDA, subarendez, vb. I. Tranz. A da (mai rar a lua) în arendă exploatarea unui bun pe care cel care îl arendează îl deține tot cu arendă de la proprietar. Luau, fără concurență, moșiile mînăstirești și apoi, cu prețuri îndoite, le subarendau la acei care din agricultură își făceau meseria vieții lor. KOGĂLNICEANU, S. A. 201. Arendașul subarendează falca de țarină și fînaț cu 40 pînă la 50 lei. I. IONESCU, D. 349.