subalternare sf [At: MAIORESCU, L. 58 / Pl: ~nări / E: sub¹- + alternare] 1 (Log) Raport între judecățile universale și cele particulare de aceeași calitate, caracterizat prin aceea că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare corespondente, iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale corespondente. 2 (Nob) Raport între superior și inferior Si: (îvr) subalternitate.