SUAV, -Ă, suavi, -e, adj. Care produce o impresie de finețe, de gingășie; delicat, grațios, discret. Enormele piscuri se acoperă de nuanțe cu totul diafane, cum n-ar putea avea decît petalele suave ale trandafirilor. BOGZA, C. O. 267. Gură senzuală, neted tăiată, totul într-o față slabă, oblongă, de o blîndețe suavă. CĂLINESCU, E. 34. Inima se simte tînără și curată ca parfumul suav al cascadelor. BOLINTINEANU, O. 315. ◊ Fig. Vitrinele prăvăliilor de pe Calea Victoriei arătau în iarna aceea trecătorilor parfumuri... cu denumirile cele mai suave. PAS, Z. IV 137. Vechi cîntice ale poporului! ce dulce farmec coprindeți voi în naivele voastre expresiuni!... Voi sînteți pentru noi amintiri suave ce înviază junia în suflete! ODOBESCU, S. I 235. ◊ (Adverbial) Doamna cu pastilele de ciocolată surîdea suav. C. PETRESCU, C. V. 124.