SUSEAN, -Ă, suseni, -e, s. m. și f. (Înv.) Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut. ♦ Locuitor al Țării de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche împărțire administrativă). – Sus + suf. -ean.

susean, ~ă [At: M. COSTIN, C. 197 / Pl: ~eni, ~ene / E: sus + -ean] 1 smf Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut. 2-3 smf, a (Înv) (Persoană) care locuia în Țara de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche împărțire administrativă). 4 sm (Înv) Slujbaș de casă, care stătea pe locul special din spatele trăsurii.

SUSEAN, -Ă, suseni, -e, s. m. și f. (Reg.) Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut. ♦ (Ist.) Locuitor al Țării de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche împărțire administrativă). – Sus + suf. -ean.

SUSEAN, -EANĂ, suseni, -e, s. m. și f.. (Regional; în opoziție cu josean) Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut; (Ist.) locuitor al Țării de Sus (= regiunea de nord a Moldovei, după o veche împărțire administrativă).

susean (înv.) s. m., pl. suseni

suseană (înv.) s. f., g.-d. art. susenei; pl. susene

susean (înv.) s. m., pl. suseni

suseană (înv.) s. f., g.-d. art. susenei; pl. susene

susean s. m., pl. suseni

suseană s. f., g.-d. art. susenei; pl. susene

susean, suseni, (susănar), s.m. – Locuitor din ținutul de sus, într-un sat. ♦ (onom.) Susa, Susan, Susanu, Susanyi, nume de familie (194 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sus „loc mai ridicat sau mai înalt; deasupra” (< lat. susum) + suf. -ean (DEX, MDA).