Definiția cu ID-ul 957653:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÎNJENEL, stînjenei, s. m. (Și în forma stînjinel) Plantă erbacee perenă cu frunze lungi ca niște săbii și cu flori mari, violete, galbene sau albe; crește de la sine sau este cultivată ca plantă ornamentală (Iris); stînjen2, iris. La un geam deschis spre trandafiri în flacări, spre dulcea mireasmă abia simțită a stînjineilor violeți, sta răzimată în coate o fată. SADOVEANU, M. 106. Ca un albastru cîmp de stînjinei E cerul calm, catifelat de rouă. D. BOTEZ, P. O. 30. – Variantă: stînjinel, stinjinei și (rar) stînjineli (C. PETRESCU, R. DR. 70). s. m.