STURZULEȚ, sturzuleți, s. m. Diminutiv al lui sturz. Un voinic rănit zăcea, De păzit cine-l păzea? Mi-l păzea d-un corbuleț Și c-un vultur sturzuleț. ȘEZ. IV 219. Mierla d-auzea Din gură-i grăia: Sturzulețule, cîntărețule, Io n-aș zice ba, Bucuros te-aș lua. TEODORESCU, P. P. 457.