10 definiții pentru stupitură

Explicative DEX

STUPITURĂ, stupituri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.

STUPITURĂ, stupituri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.

stupitu sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 78 / V: stop~, știop~, știu~ / Pl: ~ri / E: stupi + -(i)tură] (Mol; Buc) Scuipătură (1).

STUPITURĂ, stupituri, s. f. (Regional) Scuipătură.

stopitu sf vz stupitură

scuĭpătúră (vest) și stupitúră (est) f., pl. ĭ. Substanță scuipată: scuĭpăturĭ pe pardoseală. Acțiunea de a scuĭpa o dată sau felu de a scuĭpa: scuĭpătură țigănească.

Ortografice DOOM

stupitu (reg.) s. f., g.-d. art. stupiturii; pl. stupituri

stupitu (reg.) s. f., g.-d. art. stupiturii; pl. stupituri

stupitu s. f., g.-d. art. stupiturii; pl. stupituri

Sinonime

STUPITU s. v. scuipătură.

stupitu s. v. SCUIPĂTURĂ.

Intrare: stupitură
stupitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupitu
  • stupitura
plural
  • stupituri
  • stupiturile
genitiv-dativ singular
  • stupituri
  • stupiturii
plural
  • stupituri
  • stupiturilor
vocativ singular
plural
stopitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stupitu, stupiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Stupi + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.