8 definiții pentru stupitură stopitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STUPITÚRĂ, stupituri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.
STUPITÚRĂ, stupituri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPITÚRĂ, stupituri, s. f. (Regional) Scuipătură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stopitură sf vz stupitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuĭpătúră (vest) și stupitúră (est) f., pl. ĭ. Substanță scuipată: scuĭpăturĭ pe pardoseală. Acțiunea de a scuĭpa o dată sau felu de a scuĭpa: scuĭpătură țigănească.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
stupitúră (reg.) s. f., g.-d. art. stupitúrii; pl. stupitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stupitúră s. f., g.-d. art. stupitúrii; pl. stupitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
STUPITÚRĂ s. v. scuipătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stupitură s. v. SCUIPĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |