8 definiții pentru stupitură stopitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUPITÚRĂ, stupituri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.

STUPITÚRĂ, stupituri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură.

STUPITÚRĂ, stupituri, s. f. (Regional) Scuipătură.

stopitu sf vz stupitură

scuĭpătúră (vest) și stupitúră (est) f., pl. ĭ. Substanță scuipată: scuĭpăturĭ pe pardoseală. Acțiunea de a scuĭpa o dată sau felu de a scuĭpa: scuĭpătură țigănească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stupitúră (reg.) s. f., g.-d. art. stupitúrii; pl. stupitúri

stupitúră s. f., g.-d. art. stupitúrii; pl. stupitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUPITÚRĂ s. v. scuipătură.

Intrare: stupitură
stupitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupitu
  • stupitura
plural
  • stupituri
  • stupiturile
genitiv-dativ singular
  • stupituri
  • stupiturii
plural
  • stupituri
  • stupiturilor
vocativ singular
plural
stopitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.