8 definiții pentru stupină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină.

STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie. – Stup + suf. -ină.

STUPÍNĂ, stupini, s. f. 1. Prisacă. După masă se odihnea un ceas, două în stupină, alintat de zumzetul harnic al albinelor. REBREANU, I. 66. Ajunserăm la stupină. Dumbrava era plină de albine. BOLINTINEANU, O. 325. Vino, maică, și m-ascunde în grădină La stupină, Să nu cad la turci pe mînă. BIBICESCU, P. P. 268. 2. (Rar, popular) Tulpină sau trunchi de copac. Rari pomi că mi-au răsărit, vreo doi mari... din stupină. BIBICESCU, P. P. 253.

stupină f. loc înconjurat cu stuf unde se ține albina vara.

stupínă f., pl. e și ĭ (d. stup). Stupărie, prisaca, locu unde se țin stupiĭ vara.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stupínă s. f., g.-d. art. stupínei; pl. stupíne

stupínă s. f., g.-d. art. stupínei; pl. stupíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUPÍNĂ s. v. prisacă.

STUPI s. albinărie, prisacă, stupărie, (rar) prisăcărie. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.)

Intrare: stupină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupi
  • stupina
plural
  • stupine
  • stupinele
genitiv-dativ singular
  • stupine
  • stupinei
plural
  • stupine
  • stupinelor
vocativ singular
plural