STUPEFACȚIE, stupefacții, s. f. Faptul de a fi uimit, uimire, stupoare. [Muncitorii] luau cuvîntul de la balcoane spre stupefacția celor care, la tribună, glăsuiseră despre democrație și despre libertăți, însă așa cum le concepeau ei și numai pentru ei. PAS, Z. IV 158. După două zile de repetiție, Dorcea anunțase însă, spre stupefacția tuturor celor din cercul teatrului, că nu poate primi [rolul]. CAMIL PETRESCU, P. V. 3.