stupar [At: ECONOMIA, 182/1 / Pl: (1-2) ~i, (3) ~e / E: stup¹ + -ar] 1 sm Persoană care se ocupă cu îngrijirea stupilor¹ și cu creșterea albinelor (pentru a obține miere și ceară) Si: apicultor (1), (îvp) prisăcar, (pop) albinar (1), (îvr) mierar, (reg) stupinar. 2 sm (Reg; pex) Stupină (1). 3 sn (Reg; pex) Roi de albine sălbatice stabilit într-o scorbură.