9 definiții pentru stupărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. – Stup + suf. -ărie.

STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. – Stup + suf. -ărie.

STUPĂRÍE, stupării, s. f. Prisacă. Pe atunci era crîng cu stupării pe valea Urluiului. STANCU, D. 218. Avusese o stupărie vestită în tot județul. REBREANU, I. 82.

STUPĂRÍE ~i f. 1) Meseria de stupar. 2) Loc unde se țin stupii; prisacă; albinărie. [G.-D. stupăriei] /stup + suf. ~ărie

stupărie f. l. mulțime de stupi; 2. stupină.

stupăríe f. (d. stup). Mulțime de stupĭ. Locu unde se țin stupiĭ vara (stupină, prisacă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stupăríe s. f., art. stupăría, g.-d. art. stupăríei; pl. stupăríi, art. stupăríile

stupăríe s. f., art. stupăría, g.-d. art. stupăríei; pl. stupăríi, art. stupăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUPĂRÍE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.

STUPĂRIE s. 1. albinărie, prisacă, stupină, (rar) prisăcărie. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) 2. albinărie, albinărit, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

Intrare: stupărie
stupărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupărie
  • stupăria
plural
  • stupării
  • stupăriile
genitiv-dativ singular
  • stupării
  • stupăriei
plural
  • stupării
  • stupăriilor
vocativ singular
plural