STUDIU s.n. 1. Faptul de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate. ♦ Cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc. 2. Lucrare, operă științifică. 3. Schița unui desen, a unei sculpturi proiectate. ♦ Bucată muzicală compusă mai ales pentru exerciții. 4. Materie de învățămînt. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. studio, lat. studium, cf. fr. étude].