STRĂVEZIME s. f. (Rar) Însușirea de a fi străveziu (1); transparență. Le plăcea meșterilor cei vechi să întruchipeze unele legende sacre, rareori însă penelul celor mai iscusiți chiar a izbutit să le redea umbra limpede în toată albastra-i străvezime. M. I. CARAGIALE, C. 36.