străromân, ~ă [At: PUȘCARIU, L. R. I, 248 / Pl: ~i, ~e / E: stră- + român (după ger Urrumänische] 1 smf Persoană care făcea parte din populația romanică aflată în a doua jumătate a mileniului I în Peninsula Balcanică, la nord și la sud de Dunăre. 2 smp Populație care s-a ramificat în dacoromâni, aromâni, meglenoromâni și istroromâni. 3 a Care aparține străromânilor sau limbii lor. 4 a Privitor la străromâni sau la limba lor. 5 sf Limbă romanică vorbită de străromâni.