STRĂJUITOR, -OARE străjuitori, -oare, adj. Care străjuiește, păzește, veghează. (Atestat în forma strejuitor) Avea și cea mai strejuitoare și apărătoare pravilă. PISCUPESCU, O. 23. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. Nimene din străjuitorii pichetelor nu vor fi întrebuințați la altă slujbă decît la a străjuirei. I. IONESCU, M. 273. – Variantă: strejuitor, -oare adj.