STRĂGĂNEALĂ, străgăneli, s. f. Faptul de a străgăni, piedică ridicată în calea unei acțiuni; sîcîială. Zîna zbura lin, dar zbura trecînd peste dealuri, peste văi, peste poduri și orașe, pe cînd urmăritorul ei era nevoit să alerge pe jos în fugă, să meargă pe pămînt, să ocolească toate piedicile și să întîmpine tot felul de străgăneli. POPESCU, B. III 63. După mai multe străgăneli... pe la sfîrșitul lui octombrie, Caragea a putut ieși din Constantinopol. GHICA, S. 28.