străgălie [At: VALIAN, V. / V: stărg~, ~ragal~, ~reg~, șt~ / Pl: ~ii / E: ngr στραγαλία] 1 sf Inel sau disc de oțel găurit care se montează la osia unui car pentru a împiedica frecarea roții de podul carului Si: (reg) rândunică, țăcălie. 2 av (Reg; îe) A-și face picioarele ~ și a o întinde A se găti și a pleca repede. 3 sf Mic disc aflat în partea de sus a fusului de la masa olarului, care se învârtește și pe care se dă formă lutului. 4 sf (Trs) Disc din fontă (în formă de roată sau de cerc) care acoperă ochiurile plitei. 5 sf (Reg; mpl) Podoabă la hamuri. 6 sf (Spc) Zurgălău la hamuri. 7 sf (Mun) Măciulie.