STRĂDĂNUI, strădănuiesc vb. IV. Refl. (Mold.) A se strădui. În gospodăria pentru care atît se strădănuise, Daniil Macovei nu putu închide pleoapele. SADOVEANU, M. 107. Iacă eu de douăzeci de ani mă strădănuiesc pe malurile Dunării și tot calic am rămas. DUNĂREANU, CH. 85. Cît s-o strădănui drăguțul cu învățătura! ALECSANDRI, T. 990.