STRĂDUINȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. Se simțea obosit, greu, trebuia să-și ridice fiecare picior cu străduință ca să facă un pas. DUMITRIU, N. 151. Și-și sublinia străduințele cu cîte-un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. REBREANU, R. I 219. – Pl. și: străduinți (SADOVEANU, E. 61).