Definiția cu ID-ul 1244068:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străduință sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~du-in~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: strădui + -ință] 1 Încordare voluntară, îndelungată a forțelor fizice, intelectuale etc. în vederea realizării unei acțiuni, a atingerii unui scop2 etc. Si: caznă (1), chin (1), efort (1), forțare (2), muncă, osteneală, sforțare, trudă, zbatere, (rar) străduială, străduire (2), (pop) canoneală, (înv) căznire1 (6), nevoință, sforță, strădare, strădănuială, strădănuință, strădănuire, (reg) morânceală, strapaț, foală. 2 Muncă susținută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învățătură etc. Si: asiduitate, insistență, perseverență, râvnă, sforțare, sârguință, zel, (pop) osârdie. 3 (Pex) Spor la muncă Si: hărnicie (2), vrednicie, zel, (pop) sârg, (îvr) diligență2 (1), silință, strădanie (4) Vz încercare, stăruință. corectat(ă)