Definiția cu ID-ul 1039651:

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂDUINȚĂ s. 1. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (A demonstrat o mare ~ în munca sa.) 5. ardoare, rîvnă, sîrguință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)