11 definiții pentru strup


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUP, strupuri, s. n. (Reg.) Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.

STRUP, strupuri, s. n. Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.

strup n. cureaua hamului. [Origină necunoscută].

strup n., pl. urĭ (lat. struppus, stroppus, cureaŭa vîsleĭ, d. vgr. stróphos, de unde vine și engl. stropp și fr. étrope). Unde? Cureaŭa vîsleĭ, cujbă, salamastră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strup (reg.) s. n., pl. strúpuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strup (-puri), s. n.1. Frînghie. – 2. Curea de ham. – Mr. strop „prăjină”. Lat. struppus, stroppus (Pascu, I, 162; Candrea, cf. REW 8321), poate indirect pentru rom.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strup2, strupi, s.m. (reg.) crustă a ranei.

STRUP s. n. (Tehn.) (Reg.) Cruce. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche]

Intrare: strup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strup
  • strupul
  • strupu‑
plural
  • strupuri
  • strupurile
genitiv-dativ singular
  • strup
  • strupului
plural
  • strupuri
  • strupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)