11 definiții pentru strup

STRUP, strupuri, s. n. (Reg.) Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.

STRUP, strupuri, s. n. Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.

strup (reg.) s. n., pl. strúpuri

strup (-puri), s. n.1. Frînghie. – 2. Curea de ham. – Mr. strop „prăjină”. Lat. struppus, stroppus (Pascu, I, 162; Candrea, cf. REW 8321), poate indirect pentru rom.

strup2, strupi, s.m. (reg.) crustă a ranei.

strup n. cureaua hamului. [Origină necunoscută].

strup n., pl. urĭ (lat. struppus, stroppus, cureaŭa vîsleĭ, d. vgr. stróphos, de unde vine și engl. stropp și fr. étrope). Unde? Cureaŭa vîsleĭ, cujbă, salamastră.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

STRUP s. n. (Tehn.) (Reg.) Cruce. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche]

Intrare: strup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strup strupul
plural strupuri strupurile
genitiv-dativ singular strup strupului
plural strupuri strupurilor
vocativ singular
plural