STRUNGĂRIE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier sau secție industrială unde se prelucrează piesele cu ajutorul strungului. – Strungar¹ + suf. -ie.

strugărie¹ sf vz strungărie¹

strugărie² sf vz strungărie²

struhări v vz strungări

strunări v vz strungări

strungări vt [At: PR. DRAM. 307 / V: (îvr) strug~, ~uguri, ~uhări, (reg) ~nări / Pzi: ~resc / E: strung¹ + -ări] (Pop; fșa; c. i. diferite materiale, piese etc.) A strunji.

strungărie² sf [At: DL / Pl: ~ii / E: strungar² + -ie] (Rar) Prăvălie în care se vând obiecte prelucrate la strung¹.

strungărie¹ sf [At: J. CIHAC, I. N. 283/22 / V: (îvr) strug~ / Pl: ~ii / E: strungar¹ + -ie] 1 Meseria strungarului¹ (1). 2 Exercitarea meseriei de strungar Si: strungărit. 3 Atelier sau secție industrială în care se prelucrează piesele la strung¹ (1).

strungărie³ sf [At: DL / Pl: ~ii / E: strungar² + -ie] Ocupația strungarului².

STRUNGĂRIE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul¹. – Strungar¹ + suf. -ie.

STRUNGĂRI, strungăresc, vb. IV. Tranz. A strunji. Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109.

STRUNGĂRIE² s. f. Ocupația strungarului².

STRUNGĂRIE¹ s. f. Meseria strungarului¹, atelierul unde lucrează acesta. Nimeni nu se mai îndoia că, la toamnă, am să intru ucenic la un electrician sau într-un atelier de strungărie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194.

A STRUNGĂRI² ~esc pop. 1. tranz. (oi) A mâna la strungă. 2. intranz. A da oile la strungă. /strung + suf. ~ări

A STRUNGĂRI¹ ~esc 1. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /strung + suf. ~ări

STRUNGĂRIE ~i f. 1) Meserie de strungar; strungărit. 2) Atelier sau secție a unei întreprinderi unde se lucrează la strung. [G.-D. strungăriei] /strungar + suf. ~ie

strungărie f. 1. meserie de strungar; 2. atelierul strungarului.

strungăríe f. (d. strugar). Est. Meseria saŭ atelieru strugaruluĭ. – În vest strungărie.

strungăríe, V. strugărie.

strungări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungăresc, 3 sg. strungărește, imperf. 1 strungăream; conj. prez. 1 sg. să strungăresc, 3 să strungărească

strungărie s. f., art. strungăria, g.-d. art. strungăriei; (ateliere) pl. strungării, art. strungăriile (desp. -ri-i-)

strungări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungăresc, imperf. 3 sg. strungărea; conj. prez. 3 să strungărească

strungărie s. f., art. strungăria, g.-d. art. strungăriei; (ateliere) pl. strungării, art. strungăriile

strungări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungăresc, imperf. 3 sg. strungărea; conj. prez. 3 sg. și pl. strungărească

strungărie (meserie, atelier, ocupația ciobanului) s. f., art. strungăria, g.-d. art. strungăriei; (ateliere) pl. strungării, art. strungăriile

STRUNGĂRI vb. v. struji, strunji.

STRUNGĂRIE s. strungărit. (Învață ~.)

strungări vb. v. STRUJI. STRUNJI.

STRUNGĂRIE s. strungărit. (Învață ~.)