struneală sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~eli / E: struni + -eală] 1 (Rar) Strunire (8). 2 (Reg; ccr) Pană. 3 (Rar) Strunire (7). 4 (Mol; ccr) Frânghie care leagă partea de dinainte cu cea de dinapoi a carului, atunci când aceasta nu are cruci Si: (reg) strună¹ (20). 5 (Pex) Parte a carului nedefinită mai îndeaproape. 6 (Fig; c. i. oameni) Control exercitat îndeaproape sau cu severitate în comportarea cuiva. 7 (Fig; c. i. oameni) Supunere la o disciplină severă. 8 (Fig; c. i. oameni) Tratare cu severitate. 9 (Rar; pex) Disciplinare.

struneală Mold. lemnul cu care se strunează carul.

struneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a struni. Bățu cu care învîrtești struna la ferăstrăŭ ș. a.

struneală s. f., pl. struneli

STRUNEALĂ s. v. cocârlă, cordar, întinzător, schimbătoare, strună.

struneală s. v. COCÎRLĂ. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. STRUNĂ.