STRUMI- „tumoare, gușă, protuberantă”. ◊ L. struma „gîlci, gușă” > fr. strumi-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. strumi-. □ ~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu protuberante sau umflături; ~form (v. -form), adj., în formă de tumoare sau gușă; ~gen (v. -gen₂), adj., care produce gușă.