9 definiții pentru strujniță strujiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strujniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 45r/34 / V: ~jiță / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: srb strušnica cf ucr стружка] 1 (Îvr) Răzuș. 2 (Olt) Unealtă pentru strivirea strugurilor V teasc. 3 Strungul rotarului Si: (pop) strung1 (2). 4 (Olt; Mol) Rindea.

STRÚJNIȚĂ, strujnițe, s. f. 1. Unealtă de dulgherie; rindea. 2. Strung. Strungul sau strujnița cu care se strungărește... este de două feluri. PAMFILE, I. C. 169.

STRÚJNIȚĂ, strujnițe, s. f. (Reg.) 1. Rindea. 2. Strung. – Sb. stružnica.

STRÚJNIȚĂ ~e f. rar Unealtă de tâmplărie formată dintr-un corp (de lemn sau de metal) în care este fixat un cuțit (sau mai multe), folosită pentru prelucrarea prin așchiere a pieselor de lemn; rindea; gealău. /<sb. stružnica

strujniță f. strugul rotarului.

strújniță, pl. e (nsl. stružnica, „perie de hornar”, sîrb. „scăunoaĭe”). Cuțitoaĭe (Dos.). Un fel de strung al rotaruluĭ. V. răzuș.

strujiță sf vz strujniță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÚJNIȚĂ s. v. gripcă, răzuș, rindea, teslă.

strujniță s. v. GRIPCĂ. RĂZUȘ. RINDEA. TESLĂ.

Intrare: strujniță
strujniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strujniță
  • strujnița
plural
  • strujnițe
  • strujnițele
genitiv-dativ singular
  • strujnițe
  • strujniței
plural
  • strujnițe
  • strujnițelor
vocativ singular
plural
strujiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

strujniță strujiță

etimologie: