2 intrări

10 definiții

STRÚDEL s.n. Plăcintă făcută din foi foarte subțiri, umplute cu mere, cu nuci, cu brânză etc. și rulate în formă de sul. [Pl. -le, -luri. / < germ. Strudel].

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul. – Din germ. Strudel.

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri umplute cu mere, brânză, nuci etc. și rulate în formă de sul. – Din germ. Strudel.

ȘTRÚDEL, ștrudele, s. n. Plăcintă făcută din foi subțiri, umplute cu mere, cu nuci sau cu brînză și rulate în formă de sul. Pentru dînsul clienții... însemnau cafea turcească sau șvarț... baclava sau ștrudel de mere, după consumațiile de predilecție, cumpărături sau comenzi. C. PETRESCU, O. P. I 152.

ștrúdel s. n., pl. ștrúdele

ștrúdel s. n., pl. ștrúdele

ȘTRÚDEL s. n. plăcintă din foi foarte subțiri umplute cu mere, nuci, brânză etc. și rulate în formă de sul. (< germ. Strudel)

ștrúdel (-le), s. n. – Prăjitură cu mere. – Var. strudel. Germ. Strudel.

ȘTRÚDEL ~e n. Plăcintă preparată dintr-o foaie de aluat, răsucită în formă de sul, cu o umplutură dulce (mere, nuci etc.). /<germ. Strudel

*ștrúdel n., pl. e (germ. strudel). Barb. Învîrtită (plăcintă).

Intrare: ștrudel (pl. -e)
ștrudel (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștrudel ștrudelul
plural ștrudele ștrudelele
genitiv-dativ singular ștrudel ștrudelului
plural ștrudele ștrudelelor
vocativ singular
plural
Intrare: ștrudel (pl. -uri)
ștrudel (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștrudel ștrudelul
plural ștrudeluri ștrudelurile
genitiv-dativ singular ștrudel ștrudelului
plural ștrudeluri ștrudelurilor
vocativ singular
plural