STRONȚIANIT s. m. Carbonat natural de stronțiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obține stronțiana. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. strontianite.

stronțianit sn [At: CANTUNIARI / P: ~ți-a~ / V: (rar) ~ă / Pl: ? / E: fr strontianite] Carbonat natural de stronțiu cristalizat în sistemul rombic, incolor sau cenușiu, gălbui spre brun, cu luciu sticlos și care se utilizează în pirotehnie.

STRONȚIANIT s. n. Carbonat natural de stronțiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obține stronțiana. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. strontianite.

STRONȚIANIT s. n. Mineral (reprezentînd un carbonat de stronțiu) care se găsește în natură sub formă de mici cristale prismatice transparente și din care, prin calcinare, se obține stronțiană.

STRONȚIANIT s.m. Carbonat natural de stronțiu. [< strontianite].

STRONȚIANIT s. n. carbonat de stronțiu. (< fr. strontianite)

STRONȚIANIT n. Carbonat natural de stronțiu. /<fr. strontianite

stronțianită sf vz stronțianit

*stronțianítă f., pl. e. Min. Carbonat de stronțiŭ (verde).

stronțianit (desp. -ți-a-) s. m.

stronțianit (-ți-a-) s. m.

stronțianit s. n. (sil. -ți-a-)